Prima descoperire muzicală a anului, care merită să fie notată aici, pentru a-mi aminti mai târziu, vine de la Nothing, o trupă de noise-rock din Philadelphia, aflată la albumul de debut.

Guilty of Everything creează dependență, nu poți asculta un singur cântec și apoi să treci la altceva. Trebuie s-asculţi tot. Și, după ce ajungi la final, simți nevoia să repeți experiența.

nothing-guilty-of-everything

Zgomotul chitarelor, vocea lui Dominic Palermo și ritmul tobelor se întrepătrund într-o armonie deprimant-nostalgică, plină de furie, pentru ca în cele din urmă furia să se transforme în resemnare: „My hands are up, I’m on my knees. I don’t have a gun, you can search me please. I’ve given up, but you shoot anyway. I’m guilty of everything.” Însă, această resemnare înseamnă, de fapt, victoria. Victoria lui Palermo asupra părții sale întunecate, victoria artei asupra morții.

Poate că nu reușești să descifrezi întotdeauna versurile, însă acest lucru nu face decât ca experiența să fie una profund personală.

La Guilty of Everything, primează senzațiile, emoțiile și sentimentul de sinceritate pe care le transmite. Este o colecție de momente de la un om care se pierduse la un moment dat și care, mai apoi, s-a regăsit datorită muzicii.

Iar celor care se regăsesc la rândul lor în muzica de pe acest album nu pot decât să le doresc să se facă bine.

*până la lansarea albumului, pe 3 martie 2014, Guilty of Everything poate fi ascultat în întregime pe NPR.

Dig, de pe albumul Guilty of Everything