E o seară de vineri în care soarele se retrage încet-încet, lăsând loc întunericului nopții. E genul acela de seară în care simți că orice este posibil. E genul de seară în care te simți singur și ești ok cu asta.
Iar atunci o vezi. Retrasă într-un colț al unui bar mult prea aglomerat, zâmbind în timp ce citește ceva pe telefon. Nu-ți dai seama de ironia din zâmbetul ei, dar nici n-ai avea cum. Abia acum ai văzut-o pentru prima dată. Nu-i știi numele, nu știi dacă este doar în trecere prin oraș sau chiar locuiește aici și probabil ai trecut de multe ori pe lângă ea fără s-o observi. Ai putea s-o întrebi, dar ți-e teamă. Teamă de a fi respins. Teamă că n-ar înțelege.
Preferi s-o privești. Să-i observi gestul acela pe care-l face cu degetul arătător de fiecare dată când ceva o nemulțumește, felul în care duce la gură paharul cu un cocktail pe care nu l-ai identificat încă, sau cum își trece mâna stângă prin păr atunci când privirea-i trădează plictiseala.
Așa este muzica celor de la Tindersticks, un amestec de tristețe și entuziasm, dezamăgire și speranță, solitudine și relații posibile, certitudini și nesiguranță.
I-am descoperit în 2008, odată cu albumul The Hunger Saw, iar vocea plină de disperare a lui Stuart Staples m-a cucerit pe loc. Următorul album, Falling Down A Mountain, din 2010, a trecut pe lângă mine aproape neobservat. În 2012, am fost tot atât de interesat de muzica nou apărută pe cât eram de fizica cuantică. Prin urmare, noul album al lui Tindersticks, The Something Rain, mi-a ieșit în cale abia anul acesta.
Începe cu Chocolate, o poveste al cărei final nu are cum să nu te surprindă și să nu-ți fure măcar un zâmbet. Continuă cu Show Me Everything, un cântec care crește în intensitate cu fiecare secundă. Pur și simplu, te vei îndrăgosti de Medicine și vei vrea să faci dragoste pe Come Inside. Iar cuvintele care se repetă obsedant în refrenul lui Frozen (If I could just hold you, hold you) te vor urmări o vreme. Ar mai fi Slippin’ Shoes (We can celebrate when our hearts break and go laughing to that noose), This Fire of Autumn (Hold me as I scream), A Night So Still (give yourself/To the arms of this night) şi cântecul din final, Goodbye Joe. Dar nu-nțeleg de ce încă nu ai dat PLAY albumului.
0 Comments
1 Pingback