pentru că dintr-o dată timpul începe să treacă mai repede decât ieri și uităm cum era sau ne facem că nici n-am știut vreodată.

probabil că n-am zâmbit niciodată fără un motiv și probabil că motivele n-au ținut cu noi dar timpul trecea și noi alergam. și nu-mi amintesc să-l fi prins din urmă.

dar mi-aduc aminte chiar de ziua ta cum te-ai împiedicat și câteva secunde au trecut nemiloase peste tine. n-ai spus nimic, doar te-ai uitat o clipă peste umărul stâng. da, atunci, încă eram acolo.

P.S. într-un univers paralel în care saramon ăsta chiar s-ar pricepe să scrie, rândurile de mai sus ar avea sens.