Întotdeauna am zis că este mult mai ușor de găsit muzică bună decât un film bun. Chiar și așa, pentru a descoperi muzica asta bună, trebuie să o cauți. Totuși, sunt cazuri în care pur și simplu ea te găsește pe tine. Așa s-a întâmplat cu Beth Hart.

Inițial, am ascultat câteva piese mai vechi cu ea, de pe vremea colaborării cu Joe Bonamassa. Apoi, am trecut la cel mai nou album, intitulat Better than Home, lansat la începutul lunii aprilie 2015. M-așteptam la un blues autentic, dar am descoperit mai mult de atât: blues, pop-rock, un pic de funk, soul, jazz și gospel.

În general, prefer muzica mai dark, despre oameni fucked-up și suflete pierdute. Dar Better than Home nu este deloc așa și totuși a pătruns printre albumele mele favorite de anul acesta. Este plin de optimism și determinare, are forță și chiar și-n momentele sale mai slabe te convinge să-l asculți în continuare.

Beth Hart are 43 de ani și a trecut de la succesul timpuriu, la probleme cu drogurile și probleme medicale. Și-a pierdut sora la 20 de ani, dar acum pare că și-a reglat conturile cu toți demonii din viața sa și zâmbește.

I woke up this morning / With a smile on my face. Cu aceste versuri debutează Better than Home. Might as Well Smile este poate cea mai optimistă piesă de pe album.
Apoi, urmează Tell ‘Em To Hold On, pe care Beth ne farmecă cu vocea ei în timp ce ne convinge că lucrurile bune se întâmplă oricum. You can run / You can hide / But nothing good ever really dies.
Tell Her You Belong To Me este favoritul meu de pe acest album, un moment despre dragoste și dorință, care transmite forță și determinare. She’ll never win / I’m not giving in.
Trouble sună ca un Rhythm and Blues convențional, dar Beth strălucește.
Piesa-titlu a albumului, Better than Home, evocă o împăcare cu trecutul. I am not afraid or lonely / I am not chasing the ghosts of the past / I have found the place where hunger / Meets the edge.
St. Teresa aduce gospelul pe acest album, ca o confesiune.
We’re Still Living In The City este emoție și nostalgie și, din nou, optimism (genul acela de optimism care-mi place mie). Life don’t treat you like it should / But when it’s bad it’s still pretty good.
Despre The Mood That I’m In ce să spun? Am zis deja un pic mai sus că și-n momentele sale mai slabe nu poți renunța să nu-l asculți în continuare.
Ceea ce-i bine, pentru că urmează Mechanical Heart, un cântec cu o orchestrație minunată, scris de Beth cu dedicație specială pentru soțul ei.
As Long As I Have A Song ar fi fost cântecul meu favorit de pe Better than Home dacă n-ar fi existat Tell Her You Belong To Me. E nostalgie și regrete și amintiri și metafore și blues. Pour me a dream / And play me a tune.
Și Mama This One’s For You, cea mai personală melodie de pe această colecție de cântece, încheie Better than Home într-un mod simplu, cu Beth cântând acompaniată doar de pian.

Varianta de album pe care am ascultat-o conține în plus două versiuni acustice pentru St. Teresa și As Long As I Have A Song, și ar fi păcat să nu le ascultați și pe acestea.

Better than Home spune povestea unei supraviețuitoare, o poveste plină de emoție și nostalgie, dar care transmite optimism și speranță. When the talking on the TV / Tells me I should be scared / I don’t let it overwhelm me / I know that joy will be there / Behind every tear.

Beth Hart va concerta pe 21 iulie, în București, la Sala Palatului, și sper că v-am convins că merită să mergeți. Biletele sunt disponibile in rețeaua VreauBilet (Mag. Unirea – et. 2, magazine EuroGSM, Sala Palatului, Librăria Eminescu), dar și online pe www.blt.ro, www.bilete.ro, www.bilet.ro.