România e un maidanez. Da, un maidanez… Cînd simpatic, cînd jigărit, cînd inteligent, cînd nătîng, cînd exasperant, cînd şarmant, cînd jucăuş, cînd arţăgos, activ adesea, dar mai cu seamă leneş, căutînd cîteodată mărgăritare printre gunoaie, insolit şi şmecher, credincios, dar neloial, jelindu-şi şi doinindu-şi soarta în lungi bocete canine, chefliu şi mucalit, pescuind cu umbrela cînd Dîmboviţa dă peste maluri şi apoi furînd sacul cu nisip din digul de protecţie, în speranţa că sacul îi e propria căciulă. Spre deosebire de labradori, rotweilleri şi ciobăneşti germani, maidanezul nostru are o mare calitate: e descurcăreţ. Ce-i lipseşte însă sînt pedigree-ul şi rasa.
Lasă un răspuns