It was like that for too many months, Carl running on three hours of sleep a night, working one job for money and the other for love.
Yet he had to keep going, has to keep going.
That’s because he’s chasing the Web Dream. In Carl’s case, the Dream had an unlikely name: Suck.

La mijlocul anilor 90, Carl Steadman (26 de ani) și Joey Anuff (25 de ani) puneau bazele lui Suck.com, care, în scurt timp, ajungea să aibă în jur de 10.000 de vizitatori pe zi. Angajați la HotWired, Carl și Joey publicau sub anonimat, cititorii lui Suck cunoscându-i sub numele de Webster și The Duke of URL.

Cei doi tineri încercau să profite de magia internetului, să creeze un proiect viabil, să-l vândă repede și, evident, să câștige bani. Pentru că la ce rost să creezi ceva dacă nu reușești să obții suficient de mulți bani la o vârstă la care să te poți bucura de ei?

This is a fundamental notion of the Web Dream: you don’t really need a commodity to get rich. People will pay for … your concept!

Odată cu apariția internetului, visul american a fost înlocuit rapid cu the web dream. Aproape orice tânăr pasionat de tehnologie a început să viseze că poate crea un site, un blog sau o aplicație care-l va ajuta să se îmbogățească. Acești tineri nu mai voiau să fie simpli angajați. Voiau s-aducă ceva nou, să le arate celor mai în vârstă că vremea lor a trecut și să fie luați în seamă.

The Web Dream

The Web Dream is what smart kids across America – smart kids around the world – are dreaming. They might not trust in God or Family and they sure as hell don’t believe in Country; they believe in Themselves, and in the power of their cleverly customizable, infinitely scalable, robust and ubiquitous, interactive, pull-down-menu Dreams.

And why not? Here’s a cheap and easy-to-use medium that lets anyone seize the attention of the planet. All you have to do is show the fools how to use it RIGHT NOW. And what do you have to lose, you who have nothing? It’ll hardly cost a dime, and you might just get rich doing it. Fuck waiting in line for your turn. Piss in the milk of the oligarchy. Don’t Let’s Make a Deal, and for God’s sake, don’t take what Carol Merril is holding in the box. Take the money. Then run like hell.

În noiembrie 1995, la trei luni de la lansarea lui Suck.com, Carl și Joey au vândut proiectul chiar companiei HotWired, pentru care lucrau. Numai că nu s-au îmbogățit. Iar câțiva ani mai târziu, în 2001, Suck.com a încetat să mai publice noutăți. A rămas doar arhiva unui site minimalist, simplu, care i-a ajutat, la mijlocul anilor 90, pe doi tineri să viseze.

Ce este Suck.com

Suck is a grand tale of the digital age, a morality play for the ’90s, a Cinderella story of the slack generation. It’s the New Media tale that the Old Media was waiting for, a classic Silicon Valley story of a bunch of kids in garages (or lofts, as it were) who built something from nothing and laid low the giants.

Întreaga poveste despre visul web de la începuturile internetului o puteți citi pe Longform. Face parte din colecția WIRED@20, o colecție cu cele mai interesante 20 de povești apărute în Wired de-a lungul ultimilor 20 de ani, și este scrisă de Josh Quittner, în prezent, director editorial la Flipboard – o aplicație pentru iPhone și Android, care îți oferă posibilitatea să-ți creezi propria revistă online, cu informațiile care te interesează.