Deși Uber s-a lansat de aproape o lună în România (de fapt în București) și cu toate că mi-am făcut cont în aplicație încă din prima zi, abia în weekendul trecut am testat această alternativă la taxiurile obișnuite.

Ideea de la care au plecat cei doi co-fondatori – Travis Kalanick și Garrett Camp – este destul de simplă și implică foarte puține resurse (materiale, cel puțin). Totul constă în publicitate și în puterea lor de a convinge oamenii de a nu mai lua autostopiști la întâmplare, ci într-un cadru organizat, în care autostopistul cheamă mașina direct la el, exact ca pe un taxi.

Ce pune Uber la dispoziție? Un sistem de plată și o aplicație. Iar pentru acestea, ia 20% din valoarea fiecărei curse. Șoferul primește restul de 80%.

Puțină istorie

Garrett Camp tocmai vânduse celebrul site StumbleUpon celor de la Ebay, iar Travis Kalanick vânduse Red Swoosh (un serviciu de livrare de conținut între utilizatori) companiei Akamai, când, undeva în 2007, le-a venit ideea unei astfel de aplicații. În 2009, era gata primul prototip, în ianuarie 2010 Garret și Travis au făcut primul test pe străzile din New York, cu trei mașini, iar pe 31 mai 2010 Uber se lansa oficial în San Francisco.

În prezent, numărul de mașini Uber de pe străzile New York-ului tocmai a depășit numărul de taxi-uri, conform publicației New York Post.

Cum se procedează ca pasager

Chemarea unei mașini Uber se face chiar simplu și seamănă destul de mult cu folosirea unei aplicații de taxi. Intri în aplicație, îți creezi un cont, adaugi un card (funcția de scanare nu este tocmai eficientă – sau cardul meu e mai greu de scanat, a dat eroare prima dată, și a doua oară, iar a treia oară n-am mai încercat; mai bine adaugi direct numărul cardului, economisești timp), după care poți verifica dacă este vreo mașină disponibilă în zona ta. Dacă ai noroc, s-ar putea să fie. Șoferul acceptă cursa. Tu setezi destinația. Mașina sosește la tine. Câteva minute mai târziu ajungi la destinație. Cobori din mașină fără grija de a plăti. Banii se extrag automat de pe card.

Cam așa se petrece, pe repede-înainte, o cursă cu Uber.

Dar să intrăm puțin în detalii. Uber s-a gândit la aproape toți utilizatorii de telefoane mobile și are aplicații atât pentru iOS, Android, cât și pentru Windows Phone. Iar utilizarea aplicației este simplă și intuitivă. Pentru definirea traseului, se folosește de Google Maps.

La finalul fiecărei curse, pasagerul poate oferi un rating șoferului, iar șoferul pasagerului. Mai multe ratinguri negative, îți pot interzice accesul la serviciile Uber.

Sumarul cursei îl primești pe mail. Acesta cuprinde traseul, numărul de kilometri, durata cursei și suma care ți-a fost extrasă de pe card. Din păcate, nu se oferă și o factură (sau eu n-am descoperit de unde poate fi descărcată).

Tarife

Tariful standard este 1.39 de lei / km, cu o sumă minimă de 6 lei, în timp ce taxa de anulare a comenzii este tot de 6 lei. Tariful pentru staționare este 0.23 de lei / minut.

Pentru dezvoltatori

Pe 17 martie, Uber a anunțat că a pus la dispoziția devoltatorilor de aplicații request endpoint-ul pentru Uber API.

Acesta acceptă trei comenzi HTTP pentru crearea (POST), citirea detaliilor (GET) și anularea unei solicitări (DELETE).

Odată ce un utilizator a autorizat o aplicație, singurii parametrii necesari sunt un Uber product identifier (un identificator specific fiecărei aplicații), latitudinea și longitudinea de unde șoferul Uber va trebui să preia utilizatorul, precum și latitudinea și longitudinea destinației.

Prima cursă gratuită

În prezent, prima cursă cu Uber este gratuită, în limita a 40 de lei. Nu trebuie decât să-ți faci cont pe Uber și apoi poți testa serviciul fără a plăti nimic.