În ultima vreme, mi se pare din ce în ce mai uşor şi distractiv să scriu despre filme care nu mi-au plăcut decât despre cele care m-au impresionat într-un fel sau altul. Probabil că asta se întâmplă pentru că e mult mai uşor să găseşti defecte decât să exprimi sentimentele pe care ţi le-a transmis un film cu adevărat bun. Am tot mai mult impresia că devin un fel de hater cinefil, care găseşte ceva negativ de spus despre aproape orice film care s-a bucurat de succes la critici. Iar asta e cam înspăimântător.

Dar şi mai mult mă sperie faptul că filme ca Drive sau ca The King’s Speech au ajuns să fie considerate adevărate capodopere de către critici de film consacraţi. Simt că e ceva în neregulă aici. Şi totodată simt că nu e nimic în neregulă cu părerea mea despre aceste filme. Carevasăzică, problema ar trebui să fie în cealaltă tabără. Şi totuşi…

The King’s Speech nu e un film prost, numai că are o poveste puerilă, care din start mi s-a părut forţată. Seamănă cu un accesoriu de care nimeni nu are nevoie, dar pe care toată lumea îl doreşte pentru că e cool.

Tom Hooper e regizorul, Colin Firth, Geoffrey Rush şi Helena Bonham Carter sunt figuranţii, iar bâlbâitul lui Firth este eroul principal.

De ce ai face un film despre un tip care se bâlbâie?

Poate pentru că tipu respectiv avea să devină regele Angliei? Nu, nu-i asta.

Poate pentru că e o poveste inedită, care n-a mai fost spusă până acum? Hm… Cred că nu-i nici ăsta motivul.

Singurul scop pentru care acest film a fost făcut pare să fi fost premiile Oscar. Adică… este un film de epocă, imaginea, decorurile, costumele, totul arată fantastic de bine. În plus, Colin Firth, Geoffrey Rush sau Helena Bonham Carter nu sunt deloc actori de mâna a doua.
Însă problema e că nu transmite niciun fel de emoţie iar bâlbâitul regelui ajunge chiar să te enerveze la un moment-dat şi nu-ţi mai doreşti nimic altceva decât să se termine odată filmul. Numai că nici atunci nu ai scăpare. Bâlbâitul acela enervant continuă să te mai bântuie câteva minute bune după finalul filmului.

Şi pentru că aici nu suntem pe HBO, urmează o scurtă pauză de reclame…

În cazul în care nu vrei să ajungi ca regele din film şi, peste câteva zeci de ani, subiectul unui film mediocru câştigător la Oscar, pe site-ul SuccesPersonal.ro găseşti un curs de Public Speaking.

Ştiu că varianta cu Oscar-ul e mai tentantă, dar dacă totuşi decizi să te înscrii la acest curs (sau la oricare dintre cursurile de pe respectivul site), ai 20% reducere dacă răspunzi cu saramon.ro la întrebarea: De unde ați aflat de acest curs?.

Verdict: 2/5