Deși se află la cel de-al optulea album cu Mangy Love, pe Cass McCombs l-am descoperit abia anul acesta (în 2017), când am dat din întâmplare peste clipul la I’m a Shoe. Regizat de Rachael Pony Cassells, clipul a fost filmat în Mare Island, Vallejo, California, iar cântecul aduce aminte de orășelul Bodie, din California, care a înregistrat cel mai mare număr de locuitori în timpul goanei după aur din anii 1800.
Cu toții încercau să se îmbogățească prin orice mijloace și astfel Bodie a căpătat reputația unui orășel periculos, dominat de criminali și violență.
Sfârșitul lui Bodie a venit în timpul celui de-al doilea război mondial, când Roosevelt a ordonat închiderea minelor de aur pentru a stimula locuitorii să se reorienteze către producția necesară armatei.
În același timp, orășelul Mare Island a început să înflorească, peste 40.000 de oameni ajungând aici pentru a construi vapoare și submarine.
Azi, ambele orășele sunt pustii.

Good bye God, I’m going to Bodie. […] Good bye good people, you can’t help me anymore, I’m going down for show.

Am început anul cu descoperiri în materie de muzică. Nici de Emptiness nu mai auzisem până acum, însă a fost suficient să ascult Meat Heart, primul cântec de pe noul lor album – Not for Music, pentru a-mi da seama că vreau să ascult întreaga colecție de șapte cântece până la final. Și n-am fost deloc dezamăgit de acești belgieni care căzuseră pradă black metal-ului până în 2014, când au făcut o schimbare importantă în stilul lor odată cu lansarea albumului Nothing but the Whole.
E ceva straniu în muzica celor de la Emptiness, uneori pare a urma cele mai convenționale ritmuri, doar pentru a te surprinde câteva minute mai târziu.
Creează disconfort.
Creează dependență.